Am urmarit doua filmulete foarte amuzante. Insa mai amuzant decat actiune din aceste filmulete mi se pare modul in care rad cei din fundal. Rasul lor face filmuletul si mai amuzant decat este. Spor la ras !
Dimineata, ora 8:50 ajung la scoala. De pana sa trec strada observ poarta "Colegiului national" inchisa si un grup de elevi asteptand in fata ei. Ajung si eu si observ ca poarta era incuiata cu lacatul, la fel ca si cea din spate. Astept vreo 10 minute, vine gardianul care ne spune ca a primit ordin de la doamna director sa incuie poarta si ca trebuie sa intram pe la intrarea profesorilor. Unii au preferat sa sara gardul si banuiesc ca trecatorii se gandeau ce nebunie se petrece in acest "colegiu national", insa eu am preferat sa o iau pe la intrarea profesorilor. Nici nu intru bine pe usa ca ma intalnesc cu doamna director care ma intreaba ce caut pe acolo. Spun:"Pai e poarta incuiata", la care ea imi raspunde ca trebuie sa ma intorc la poarta si ii spune cuiva sa se duca sa deschida poarta. Ma intorc la poarta, astept inca vreo 5 minute, nu apare nimeni sa deschida, asa ca ma hotarasc sa intru tot pe la intrarea profesorilor. De data aceasta ma intalnesc cu cealalta doamna director care, din fericire, nu imi spune nimic. Am ajuns sa ma duc la scoala si sa nu ma lase sa intru, avand si uniforma! Si intr-un final am ajuns in clasa cu putin inaintea profesoarei de "Limba Romana" care ne aduce la cunostinta ca nu mai putem iesi din scoala decat cu bilet de voie de la diriginte. Asa cum spunea si dumneaei, daca iti este rau intr-o zi cand dirigintele nu este in scoala, si vrei sa te duci la farmacie, cui ii mai ceri voie? Sau in alte situatii? Asa se face ca luam decizii "intelepte" pe care uitam sa le comunicam si altora si apoi ne intrebam de ce nu functioneaza sistemul.
A doua intamplare: Ajuns in clasa dupa aceasta "excursie" , aflu ca noului nostru coleg ,Radu, i s-a comunicat faptul ca nu poate urma cursurile liceului nostru cu profil teoretic, el urmand cursurile clasei a 9-a la un liceu cu profil mecanic, dupa care a plecat in Spania pentru doi ani iar acu s-a intors. Si stau si ma intreb: de ce nu l-a anuntat nimeni pana in ziua de azi, lasandu-l sa urmeze cursurile liceului nostru, iar acum sa ii spuna ca trebuie sa se mute la alt liceu, dupa 2 luni de la inceperea anului scolar. Ce s-ar alege de clasa a11-a a lui? 2 luni intr-o parte, apoi poate mai dureaza un timp pana sa il accepte in alt liceu, deci mai pierde ceva timp, iar apoi mai ai pretentii ca elevul sa invete bine. Din cate am inteles trebuie sa ajunga pe la Bucuresti la Minister ca sa rezolve problema care sper sa aiba un final fericit.
A treia intamplare: Ieri o colega ne povesteste ca nu ii mai functioneza PC-ul. Seara o vad pe mess, semn ca rezolvase problema. O intreb care a fost problema si imi povesteste ca a fost la magazinul de unde cumparase PC-ul, care era in garantie, si a descoperit ca a dat faliment. Asa ca mai repara calculatorul. Asadar a trebuit sa se duca in alta parte, unde bineinteles ca a platit reparatiile. Norocul ei ca nu a fost ceva grav, ca altfel ar fi fost buna de plata chiar si cu garantia in mana. Asadar....TOTUL ESTE POSIBIL. Poate cine citeste pe aici spune ca nu ma mai satur sa critic, dar asta este realitatea care ma scote din minti si care ma face sa ma intreb daca ne remarcam si noi in lume prin altceva in afara de idiotenii!
Gen..e fenomen! Asta e vorba noastra de vreo cateva saptamani incoace. Astazi a aparut si videoclipul la aceasta piesa geniala care face parte de pe albumul lui Guess Who "Probe audio". Vizionare placuta!
Aseara am descoperit aceasta melodie cantata live. Este vorba despre "Everytime we touch" de la Cascada. Nu o auzisem pe interpreta cantand live si am ramas uimit de vocea ei. Cascada este o formatie din Germania formata din interpreta Natalie Horler (28 de ani), DJ Manian si DJ Yanou. Melodia "Everytime we touch" a castigat "World Music Award" in 2007. Mai jos o sa pun varianta live a acestei piese.
Dupa lungi asteptari a aparut si nou single "Rihanna - Russian roulette". Ma asteptam sa aud cu totul alta melodie, una ritmata, insa am avut surpriza sa aud una lenta care nu ma prea atrage. Poate dupa mai multe ascultari...Ascultati si voi!
Pentru ca ne apucam sa facem lucrari cand mai e putin si vine iarna, asa ca le abandonam la jumatate pentru ca e prea frig. Pentru ca facem sapaturi in mijlocul orasului si uitam sa mai asfaltam, iar atunci cand vine o vreme ca cea de fata, in care sa ploua foarte mult, din acele maldare de pamant se formeaza cele mai grozave noroaie, pentru ca gropile lasate in urma lucrarilor se umplu cu apa, iar smecherii de Romania fac tot posibilul sa treaca cu masina prin ele ca sa ude trecatorii. Pentru ca daca prostii te vad ca incerci sa te feresti din calea apei, baga viteza si trec direct prin lacuri doar pentru placerea de a te vedea ud, de parca ploaia nu ar fi de ajuns. Norocul nostru insa ca mai exsita si oameni educati care ori ocolesc apa ori incetinesc in dreptul ei. Si le multumesc celor care au facut acest lucru azi cand ma chinuiam impreuna cu Radu sa ajungem cat de cat uscati acasa. Pentru restul..."tot respectul" cu dedicatie!
"- Cumpara-mi si mie un suc din ala, cum ii zice...? De naranjas! - De portocale? - Asa, de portocale." Gen de discutie auzita intr-o discoteca, unde o fatuca venita din Spania se pare ca uitase sa mai vorbeasca in limba romana. Probabil ca acolo unde fusese ea plecata, la cules de portocale banuiesc, folosise atat de mult limba spaniola incat a uitat de romana. Si unde putea sa se laude cu abilitatile ei lingvistice daca nu intr-o discoteca de la tara, unde putea sa impresioneze toti oamenii simplii, nu asa invatati ca ea. Un al doilea exemplu, de data aceasta o doamna "amnezica", care vine la banca in Romania si se adreseaza mamei mele:"Ma scuzati, am si eu o tarjeta, adica un card din asta....", zise dumneaei gandindu-se ca avand o varsta respectabila, cel mai bine este sa isi etaleze abilitatile lingvistice intr-o institutie serioasa, sa se minuneze si restul lumii. Asa ca raman perplex in fata actiunilor acestor specimene de oameni care, unii dintre ei, habar nu au sa spuna corect o propozitie in romana, dar folosesc vreo doua-trei cuvinte auzite fugitiv prin tarile calde, ca sa vedem si noi ca ei sunt iesiti in lume domne'. Astept alte exemple...
Vi s-a intamplat sa imprumutati pe cineva cu bani si sa "uite" sa ii mai inapoieze? Ieri am dat peste o melodie care abordeaza acest subiect si ma gandeam cat de bine i se potriveste unei anumite persoane care imi datoreaza o suma de bani de vreo doi ani. Am insistat, devenind poate stresant, insa nesimtirea acelei persoane a fost prea mare asa ca am incetat sa ii mai cer. Faza si mai tare, este ca are un palmares bogat. Mai cunosc inca vreo doua persoane carora le datoreaza niste sume de bani destul de considerabile. Asa ca dedicam aceasta melodie tuturor acestor persoane care "uita" sa isi mai inapoieze datoriile. Enjoy!
Ascultand melodiile mai vechi pe care le am in PC am dat de "Dust in the wind", melodie pe care o am cantata in 3 variante: Sarah Brightman, Kansas si Nana. Sincer nu stiu cui ii apartine aceasta melodie, sau daca macar este a vreunuia dintre ei, pe Wikipedia am gasit ca este a celor de la Kansas, insa mie cel mai mult imi place varianta cantata de Sarah Brightman, o soprana de origine engleza, nascuta pe 14 August 1960. Melodia "Dust in the wind", cover dupa Kansas, se gaseste pe albumul "Eden" al acesteia, lansat in 1998.
"If you had the chance, just one chance, to go back and fix what you did wrong in life, would you take it? And if you did, would you be big enough to stand it? Mitch Albom, in this new book, once again demonstrates why he is one of my favourite writers: a fearless explorer of the wishful and magical, he is also a devout believer in the power of love. For One More Day will make you smile. it will make you wistful. It will make you blink back tears of nostalgia. But most of all, it will make you believe in the eternal power of a mother's love."
("Daca ati avea unica sansa de a va intoarce in timp si a sterge cu buretele greseslile si faptele urate pe care le-ati comis de-a lungul vietii, v-ati folosi de acest prilej si, daca v-ati incumeta, ati fi in stare sa indreptati raul facut? In noua lui carte, Mitch Albom isi demonstreaza inca o data calitatile care l-au facut unul dintre scriitorii mei preferati: curajul de a explora supranaturalul si credinta inflacarata in puterea dragostei. Inca o zi va va face sa zambiti. Va va pune pe ganduri. Va va umple ochii de lacrimi. Si, mai presus de toate, va va convinge ca nu exista nimic mai intens si mai etern decat iubirea unei mame." )
Asa descria James McBride, un scriitor si muzician american, cartea lui Mitch Alboom, "Inca o zi", carte care exploreaza legatura mama-fiu, o carte care merita citita.
Cred ca melodia asta se potriveste cel mai bine cu aceasta carte.