Wednesday, November 4, 2009

Ce vremuri...


Voua nu va e dor de vremurile de demult, cand eram copii? Cand ne jucam, ne certam din nimicuri si ne impacam imediat, cand faceam tot felul de nazbatii si cate altele.
O mare parte din copilarie am locuit la tara (in oras m-am mutat prin clasa a 2-a, adica prin anul 2000 dar aproape toate vacantele le-am petrecut la tara) si am o suma de amintirii frumoase de atunci.


1. Jocurile pe care le jucam. Erau multe jocuri, mai inventam si noi: de-a v-ati ascunselea(sau pititea cum ii ziceam noi), alergatea pe culori, pe nume, pe dulciuri, pe cocotatea, flori fete si baieti, cand ne duceam la garla vara, faceam turte din noroi, tara tara vrem ostasi, tablourile(trebuia sa adopti o anumita pozitie si sa stai nemiscat), poruncile imparatului si multe alte jocuri care nu imi vin acum in minte.


2. Nebunia "Pokemon".Nu mai stiu sigur prin ce an au inceput desenele astea, dar toti din satul meu eram innebuniti sa completam albumul ala. Mancam "n" cornuri pe zi, numai sa gasim abtibildurile. Mai aveam de lipit doar unul, cel cu "Pikachu" si eram in stare de orice sa fac rost de el. Intr-un final am completat tot albumul, cred ca erau peste 100 de personaje, si l-am trimis. Bucurie si mai mare cand am primit jucaria pe care o castigai automat, chiar daca acum mi se pare foarte banala. Copiii...


3. Desenele copilariei. Ca tot am spus despre "Pokemon", stiu ca nu prindeam decat vreo 4-5 posturi TV, si ca pe TVR2 bagau in fiecare zi desene gen "Dragon Ball-Z" cu Songoku, "Sailor Moon" si multe altele despre care am scris si aici.



4. Muzica din copilarie. O sa scriu mai pe larg despre muzica pe care o ascultam cu totii in copilarie, intr-un post viitor. Spun doar ca eram innebunit dupa formatii ca "Andre", "3SE", "As XX" sau "Asia".


5. Intamplari amuzante. Sunt atatea amintirii ce ma fac sa ma gandesc cu drag la clipele copilarii. O sa enumar cateva "accidente" de-ale mele.
a) Aveam o mare pasiune pentru santuri. Adica ne distram incercand sa le traversam, sa mergem de-a lungul lor, iar mie mai mereu mi se intampla sa cad in ele. Faceam cum faceam si alunecam, umplandu-ma de noroi. Mereu se ingrozea mama cand ma vedea asa.
b) Asta se intampla cand am primit prima mea bicicleta si invatam sa merg pe ea. Dupa ce invatasem cat de cat, nu prea stiam sa iau curbele. Si vecinul avea la poarta doua trunchiuri de copac care ma incomodau mereu, si nestiind cum sa le ocolesc, mereu claxonam dar nu vroiau sa se dea la o parte.
Cazaturile, zgarieturile, plansul si alergatul spre casa strigand "Mamiiii" erau un lucru obisnuit pe vremea aia, acum mai bine de 10 ani.


6. Dansul si cantatul. Cel mai mult imi placea sa imit cantaretii pe care ii vedeam la TV, de la cantat pana la dansat.

7. Emisiunile copilariei. Hm...erau emisiunile celor de la "Hi-Q" unde erau invitati cei mai in voga cantareti, "Tip top mini-top"...


Sunt milioane de lucrurui din timpul copilariei, care atunci ni se pareau ingrozitoare, un adevarat chin, dar pe care acum ni le aducem aminte cu mare drag si nostalgie, lucruri care ne fac sa radem, copilarii. Eu de exemplu, am 3 filmari din momentele cheie ale copilariei: una de cand aveam 3 luni, a doua din ziua in care mi-a fost taiat motul ( caseta pe care o vedem in fiecare an, cand ne strangem mai multe rude si radem de ne prapadim) si a treia, serbarea de la sfarsitul gradinitei.
Amintirile voastre cele mai dragi din copilarie care sunt? Voua va e dor de copilarie?

Candy - n-am sa uit

4 comments:

  1. o doamne ce frumos era cand ne trezeam dimineata si nu ne mai duceam la gradinita pentru a sta a acasa si a ne uita la desene animate..citit ce ai scris aici mi-am amintit o groaza de lucruri interesante si haioase de cand eram mica (cum ma rostogoleam pe scari de placere:))) cum ne bateam cu bulgari iarna ca atunci mai era si zapada si ne plimbam cu saniuta...cate vanatai am mai avut cand am invatat sa merg pe bicicleta)si muuullltee altele pe care as mai vrea sa le retraiesc insa timpul nu se intoarce nici daca ii dam o bomboana asa cum primeam cand eram mici

    ReplyDelete
  2. asa e..au fost vremuri minunate..acum uite suntem in clasa a11a, ne bucuram de adolescenta, incep sa apara responsabilitatile...inainte eram toti..acum suntem fiecare pe alt drum, cum ne-a impartit viata...cand eram mic ma jucam cu verii si verisoarele..acu una dintre ele este plecata in Insulele Canare, alta e la facultate, varul lucreaza...la timpuri noi, oameni noi...:(:X

    ReplyDelete
  3. da ce vremuri frumoase cand ma certam cu varamiu si el ma intorcea cu capu in jos ca sa ma pedepseasca cika sau cand eu ii dadeam cu mere in cap si uite asa cum zici tu unu munceste abia ne vedem o data pe saptamana si stam la doi pasi unu de altu si celalalt e pe la bucuresti si ma vad si mai rar
    -imi e dor cand jucam carti sau alte jocuri cu ei si ma lasau sa castig ca eram mai mica si ma simteam protejata intre ei ca eu na eram mica si ei erau ditamai oamenii..erau vremuri pe care nu o sa le uitam nici o data erau vremuri care nu o sa se mai intoarca niciodata din pacate parca ieri eram boboc in clasa 1 si aku suntem in clasa a 11:)parca timpul a trecut mult prea repede si cel mai pacat e ca nu sta in loc dar asta e si asta este cursul vietii:|:)

    ReplyDelete
  4. da..cel mai rau imi pare ca odata cu trecerea timpului ne-am indepartat unii de alti si am uitat vremurile traite cand eram mici, vara, iarna:X...

    ReplyDelete